Pamantean
Administrator
Data inscrierii: 22/Apr/2007
Mesaje: 106
|
| predica spre slava lui Dumnezeu |
 |
|
As dori sa postati o predica pe care ati tinuto in biserica sau pe care ati dori sa o impartasiti lumii intregi. |
26/04/2007 10:39 |
|
|
Marian
Junior
Data inscrierii: 19/Mai/2007
Mesaje: 10
|
| NICI O EXPERIENTA NU SE PIERDE |
|
|
EXODUL 3:4
LA DUMNEZEU NIMIC NU SE PIERDE .EL FOLOSESTE TOATE EXPERIENTELE NOASTRE -BUNE SAU RELE ,PENTRU A NE PREGATI .
MOISE A CRESCUT ADOPTAT DE FIICA LUI FARAON .EL A PETRECUT 40 DE ANI IN PALATUL LUI FARAON INVATIND LIMBA SI FELUL DE TRAI AL EGIPTENILOR .ACEASTA PENTRU CA DUMNEZEU AVEA IN PLAN SA-L FOLOSEASCA SA CONDUCA POPORUL ISRAEL AFARA DIN EGIPT.
NU ESTE MAI BUNA PREGATIRE DE A INTELEGE FELUL DUSMANULUI DE A FI ,DECIT ACEEA DE A TRAI IN MIJLOCUL LOR .DUPA ACEST ANTRENAMENT IN TABARA DUSMANA ,A TREBUIT UN ALT ANTRENAMENT DE 40 DE ANI IN PUSTIE ,SA INVETE SA PASCA OILE .ACUM NEPOTUL LUI FARAON ,A AJUNS UN SINGURATIC "CIOBAN".
NIMIC NU ESTE MAI UMILITOR ,DECIT ACEEA DE A AVEA UN SERVICIU PE CARE NU TI- LAI DORIT ,MAI ALES CIND DIN CAUZA TA AI AJUNS IN ACEA "POZITIE".
DAR ACEL TIMP PETRECUT IN SARACIE,MOISE A AJUNS SA INTELEAGA;PE CEI RANITI ,PE CEI CE SUNT IN NEVOI,IN NECAZURI ,IN STRIMTORARI ...
IMPORTANT ESTE CACI ,ACESTI 80 DE ANI DE ANTRENAMENT NU AU FOST IN ZADAR ,CHIAR DACA ATUNCI CIND SA INTILNIT CU DUMNEZEU ,LA APUCAT FRICA SI A INCEPUT SA GASEASCA SCUZE ,DUMNEZEU IA ARATAT CLAR CARE II ESTE CHEMAREA ;DE A FI ELIBERATORUL POPORULUI LUI DUMNEZEU .40 DE ANI IN PALAT ,A FOST PREGATIREA PENTRU INTILNIREA CU FARAON ,IAR ALTI 40 DE ANI IN PUSTIE ,A FOST PREGATIREA PENTRU A PUTEA CONDUCE POPORUL PRIN PUSTIU CATRE TARA PROMISA.
DECI CHIAR DACA TRECI PRIN SITUATII DIFICILE IN VIATA TA ,NU DISPERA ,BUCURATE CACI DUMNEZEU LE VA UTILIZA PENTRU BINELE TAU SI GLORIA LUI.
EL SA NE AJUTE PE FIECARE DIN NOI SA INTELEGEM CLAR ,CHEMAREA PE CARE O AVEM SI SA O ACCEPTAM .CHIAR DACA VOM AVEA DE TRECUT PRIN TABARA DUSMANA SAU PRIN PUSTIU .STIU CACI TOT CEEA CE DUMNEZEU A INCEPUT IN NOI ,VA DUCE PINA LA SFIRSIT SI TOATA GLORIA SI SLAVA SA FIE A DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS .AMIN |
|
20/05/2007 13:22 |
|
|
Iosif
Junior
Data inscrierii: 06/Mai/2007
Mesaje: 13
|
|
|
|
Caracterul moral ºi calitãþile lui Dumnezeu s-au manifestat în Hristos, ca omul perfect.
- Aceste atribute morale trebuie sã se manifeste ºi în viaþa credinciosului.
trebuie sa fim sfinti
1. Sfinþenie
- Suntem chemaþi sã fim sfinþi aºa cum El este sfânt.
- Matei 5:48; Evrei 6:1; 1Petru 1:16; Luca 1:35; Evrei 7:26; 1Petru 2:21-23 trebuie sa avem dragoste sa fim buni unii cu altii2. Dragoste
- Isus este exemplul nostru în dragoste, care este natura însãºi a lui Dumnezeu ºi care trebuie sã fie dezvãluitã în sfinþi.
sa fim iubitori de Dumnezeu
- El l-a iubit pe Dumnezeu Tatãl (Ioan14:31); a iubit Scripturile (Matei 5:17-18); iubeºte Biserica, ca fiind Mireasa Sa (Efeseni 5:25-27); i-a iubit chiar ºi pe duºmani (Matei 5:43-48); a avut milã faþã de alþii (Ioan 11:35; Marcu 6:34).
sa avem credinta,sa ne incredem in Dumnezeu
3. Credinþa
- Tot momentul S-a încrezut în Tatãl Sãu ºi niciodatã nu S-a îndoit.
- Matei 27:43; Psalmul 22:8; Evrei 12:1-14
sa fim Blanzi,calmi sa nu fim certareti.
4. Blândeþe
mandria stim ca vine de la satan
- Nici un fel de mândrie sau aroganþã ori asprime nu s-a manifestat vreodatã în El.
Cât a trãit pe pãmânt relaþiile cu cei din jur au fost caracterizate de blândeþe.
Filipeni 2:5-8; Matei 11:28-30; 1Corinteni 10:1 aceasta nu este chiar o predica dar sant cateva randuri care ne-ar prinde bine daca am putea sa le urmam ptr ISUS DOMNUL nostru .Slavit sa fie numele lui.Amin |
|
02/06/2007 12:49 |
|
|
Gancea Viorel
Junior 2
Data inscrierii: 09/Mai/2007
Mesaje: 48
Localitate: Pitesti |
|
|
|
2 Timotei 2.22-26
“ªi robul Domnului nu trebuie sã se certe; ci sã fie blând cu toþi, în situație sã înveþe pe toþi, plin de îngãduinþã rãbdãtoare, sã îndrepte cu blândeþe pe potrivnici, în nãdejdea cã Dumnezeu le va da pocãinþa, ca sã ajungã la cunoºtinþa adevãrului; ºi, venindu-ºi în fire, sã se desprindã din cursa diavolului, de care au fost prinºi ca sã-i facã voia.”
Alãturi de celelalte epistole (1 Timotei si Tit), aceastã a 2-a epistolã a apostolului, este consideratã o epistolã pastoralã, aparþinãnd perioadei de cãtre sfãrºit a vieþii lui Pavel, ea furnizând informaþii preþioase despre gãndurile marelui apostol misionar care se pregãtea sa predea altora ºtafeta lucrarii sale. Epistola este adresatã la unul dintre cei mai apropiaþi colaboratori, rațiune pentru care întâlnim un stil foarte diferit de corespondenþã, altul decât acela din epistolele adresate anterior bisericilor.
Textul pe care l-am citit face parte din rubrica “îndrumãri speciale pentru Timotei”, cuprinzând “sfaturi practice cu privire la tratarea învaþatorilor falºi”. ªi am vrea sa personalizãm aceste câteva cuvinte, lãsând curs liber mai mult puterii lui Dumnezeu sã lucreze în viaþa noastrã.
Pentru început, tema în jurul cãreia am vrea sã graviteze discuþia noastrã este: “duhul de ceartã”; sau cum sã ne ferim de duhul de ceartã.
Astãzi apar extrem de multe manifestãri ale duhului de ceartã. Ridicarea tonului se poate observa la indiferent ce pas în relaþiile noastre. ªi parcã tot mai mult ne obiºnuim sa trãim în astfel de medii.
Duh de ceartã vedem apoi în jocuri politice. De ce? Sã privim spre semnalul de alarmã ridicat de Duhul Sfânt în versetul 1, din capitolul 3: “sa ºtiþi cã în zilele (de astãzi, mai ales astãzi) în zilele din urmã, sunt vremuri grele”; grele de suportat, grele de rezistat, de trãit, aºa cum ne spune Cuvântul.
Cum se manifestã duhul de ceartã? Este precedat mai întâi de o rãscolire lãuntricã.
Sunt situaþii în viaþã, poate sãrbãtori Cristice anuale, când, în relaþiile umane resimþim atmosfera trãirii mai calde a omului. În aceste zile, ca oameni, încercãm sã fim mai generoºi unii cu alþii, mai blânzi, mai îngãduitori. Dar în rest? Dupã ce au trecut aceste zile cu mare încãrcãturã spiritualã, “ne dãm arama pe faþã”. De ce? Pentru cã suntem aramã; pentru cã am fost poleiþi; pentru cã am uitat cã suntem nãscuþi din nou. ªi complicații de felul acesta pot apãrea în orice fazã incipientã a unui contract, înþelegere sau, chiar în problema cãsãtoriei. Treci de stadiul acesta, important.Te vezi cu … “mâþa-n sac”; mingea ajunge sã fie în terenul tãu, ºi spune Scriptura “începi sã-þi dai drumul gurii la rãu”, “sãvârºeºti cu lãcomie absolut orice fel de necurãþie”. Noi “n-am învãþat aºa pe Hristos” – Efeseni 4:20; noi nu ni-I L-am însuºit astfel pe Hristos.
Fãrã intenþia de a deranja pe cineva, cred cã avem nevoie cu toþii de o minune în aceastã zi; de un miracol – minunea naºterii din nou; de a începe azi de la zero. ªi în acest proces Divin, sã experimentãm zilnic ceea ce spune Scriptura în primul verset citit: “robul Domnului nu trebuie sã se certe”.
Apropo, când ne-am certat ultima data? Se testeazã acum sinceritatea noastrã. Mã bucur cã Duhul Sfânt încã ne mai cerceteazã, încã mai lucreazã, încã mai este interesat pentru sfinþirea caracterului nostru.
Ce-ar presupune o ceartã de vorbe?
O cearta, sau o discuþie, apare între cel puþin douã persoane. Una dintre ele (constrânsã de împrejurãri) provoacã pe cealaltã, care replicã tãios, uneori provocând la rându-i prima persoanã. ªi, gata conflictul! Nu-i greu sã aparã, însã “robul Domnului nu trebuie sã se certe”. Spunea cineva cã într-un conflict, cine este vinovat de regulã are gura mai mare.
N-aº dori sã pãrãsim contextul versetelor citite, în schimbul altor trimiteri, deoarece sunt deosebit de bogate ºi ne pot face mult bine, însã, versetul 14 ne-ar putea ºoca ºi trezi, constatând (dupã mentalitatea Scripturii, a Duhului Sfânt) care este folosul certurilor, al conflictelor: “certurile de vorbe nu duc la alt folos decât … atenþie … la pieirea celor ce le ascultã”. Doamne, ce inconºtienþi suntem, noi cei care ne certãm. Eu ºi cu tine, noi, putem ucide. Putem deveni criminali; criminali pe viaþã. Ucidem o viaþã de om. “Cearta de cuvinte … duce la moartea celor care o ascultã”. Observþi? Ce departe putem sã ajungem trãind dupã valorile noastre de gândire. Noi spunem cã dacã ne certãm sau ridicãm tonul, rezolvãm unele probleme. Nici vorbã de aºa ceva. Suntem înclinaþi sã cãutãm persoane cu caracter mai tãios. De ce? Cã se descurcã! Însã, se poate foarte uºor ca tocmai aceste persoane sã ne încurce.
Un alt lucru! Versetul 16: îndată ce cineva se ceartã, nu rosteºte vorbe constructive, încărcate de înþeles ºi semnificaþii, ci “vorbe goale”; atunci începi sã vorbeºti cum îþi vine la gurã. “Vorbele goale” n-au nici un impact benefic, ci unul distructiv. Cel mai aproape exemplu, din nefericire, îl avem aproape de noi: în familie; între soþ ºi soþie sau între pãrinþi ºi copii.
Apoi, când ne certãm, “înaintãm în necinstirea lui Dumnezeu”; ÎL necinstim pe Dumnezeu. Dacã ÎL numimTatã pe Dumnezeu, unde este cinstea pe care trebuie sã I-o acordãm de Tatã?
Foarte numeroase discuþii apar ºi pe marginea subiectelor doctrinare. Nici în privinþa asta nu trebuie sã ne certãm. Iubiþilor, sã rãmânem la ce ne uneºte; la Domnul Isus Hristos ºi la jertfa Sa. Aceasta ne uneºte; aceasta ne va duce în cer. Restul ne dezbinã; restul ne va motiva sã rãmânem aici jos la Rãpire.
Expresia din versetul 23: “Fereºte-te”, alãturi de cea din versetul 22: “Fugi”, reprezintã împreunã, douã îndemnuri, douã semnale de alarmã. Sunt luminiþe roºii aprinse permanent în atenþia noastrã, cu scopul de a ne avertiza. Este pericol!!! Pericol de moarte! “Întrebãrile nebune ºi nefolositoare, … dau naºtere la certuri”. Observaþi? Ca ºi în practicã; sursa, furnizorul trebuie îndepãrtat. Vrei sã nu ai parte de discuþii, de certuri? Elimina din start “întrebãrile nebune ºi nefolositoare” din familia ta, din cãsnicia ta, din cercurile tale de prieteni, din vocabularul tãu. Eliminã tot ce e rãu. Este o formă pe care o foloseºte Scriptura. Daþi-mi voie sã o amintesc: “Daþi afarã din mijlocul vostru, rãul acela”. De ce_ Pentru cã “robul Domnului nu trebuie sã se certe”. Chiar dacã este provocat; chiar dacã este prins într-o atmosferã de ceartã, el “nu trebuie sã se certe”. Dimpotrivã, te-ai surprins vreodatã apelat de Duhul Sfânt stingând un conflict dintre oameni? L-ai stins vreodatã? Eºti ascultat? Dacã nu, s-ar putea sã nu ai o mãrturie bunã faþã de ceilalþi. De aceea conflictul nu se stinge în faþa dorinþei tale de a-l stinge. Sigur! Sunt ºi împrejurãri în care trebuie sã taci.
“robul Domnului nu trebuie sã se certe” nici chiar pe teme biblice. Este restricþia Cuvântului lui Dumnezeu pentru tine astãzi. Te-ai certat? Ai fost implicat, pentru cã n-ai vegheat, într-un conflict? Nu dispera! Ia-o de la început. Mãrturiseºte-þi dispoziția Domnului astãzi ºi ia-o de la capãt. Nu sta aºa! Nu te obiºnui cu cãderea! Nãdãjduieºti cã la Rãpire vei fi luat ºi vei fi ºi tu ca El? În 1Ioan 3:3, spune: “Oricine are nãdejdea aceasta în El, se curãþeºte, dupã cum El este curat”. Chiar dacã s-a certat? Chiar dacã s-a întinat? Spune aici: ”Se curãþeºte”. Nu stã ca cel rãu sã-i samene gânduri rele. Când mergi pe stradã cu cineva cu bun gust îmbrãcat, încerci sã te conformezi ºi tu, nu? La fel, Domnul Hristos te însoþeºte pe drum. Pe drumul acesta pãmântesc, acasã, la adunare, la ºcoala, la serviciu, peste tot. Fã cinste Domnului care este lângã tine.
Mi-a plãcut mult îndemnul, expresia pe care o foloseºte Pavel cãtre Tit în scrisoarea sa din capitolul 3, versetul 2: creºtinul “sã nu fie gata de ceartã”. Se pare însã, ca, de multe ori, spre paguba noastrã, suntem în “stand by” aºteptând sã se nascã un conflict ºi gata: ne-aducem ºi noi aportul. “Sã nu fie gata de ceartã!” Vine duhul de ceartã, vin motive multe sã te cerþi.Tu nu eºti pregãtit; tu nu eºti gata sã te cerþi. ªi trenul ... pleacã! ªi biruinþa în încercare, e a ta, în Numele mare al Domnului Isus. Versetul 1: ci „sã fie gata sã facã orice lucru bun”. Fã orice lucru bun. Ieºi în relief prin aceasta, în casa pe care o vizitezi, la serviciu tãu, în adunarea ta, în familia ta. Iubiþilor, acestea sunt lucruri practice pentru noi . Astea dau mãrturie bunã. Iatã, lucruri neobiºnuite!
„ci sa fie blând cu toþi ...” . Intrãm deja în porțiunea a doua a expunerii textului. Þine de metodica de lucru pe care o adopþi. Nu vei da greº niciodatã. Trãind toate aceste manifestãri ce vor urma amintite, 100% îþi vei mântui semenul tãu, colegul de serviciu, soþul, soþia ta, copiii, pe cei dragi. Avem ºablonul în faþã. Nu ºtiu de ce avem atâtea rezerve, de ce ezitãm. Nu vrem 100% sã „fim blânzi”, „plini de îngãduinþã rãbdãtoare” etc. Nu ºtiu de ce ne este ruºine! Nouã?! Cã trãim în curãþie de inimã, ne este ruºine? Lor sã le fie ruºine! Pentru potopul lor de desfrâu în care trãiesc.
„Blând cu toþi ...” . Blândeþea! A opta roadã a Duhului Sfânt din cele menþionate în Galatni capitolul 5. În Filipeni 4:5 se spune: „blândeþea voastrã sã fie cunoscutã de toþi oamenii”.
„Sã fie blând cu toþi”. Nu doar cu cei ce meritã lucrul acesta, ci cu toþi. Sã fii blând, tu, miel fiind, când abordezi o discuþie cu un lup. Sã raspunzi blând ºi, calm sã te manifeºti când eºti provocat. Da! În acest moment e timpul ºi momentul sã te manifeºti cât de creºtin eºti. În acest moment de crizã. „Un rãspuns blând potoleºte mânia...”- Proverbe 15:1. Mi-aduc aminte de reprezentantul blândeþii lui Dumnezeu pe pãmânt: Moise! Moise cel nou. Duhul Sfânt îl caracterizeazã în Numeri 12:3: „Moise însã era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faþa pãmântului.” Stau ºi mã gândesc, cum o fi arãtat Moise! Cum se manifesta în blândeþea lui. Ia auziþi! Campion universal în blândeþe ... .
„în dispoziție sã înveþe pe toþi”. ªtiþi ce presupune lucrul acesta?! Se pare cã aici majoritatea suntem foarte deficitari.
„în stare sã înveþe pe toþi”, presupune mai multe calitãþi, pe care aº dori sã le amintesc:
1. sã cunoºti foarte bine Cuvântul lui Dumnezeu. Sã fi un teolog consacrat, dincolo de meseria pe care o ai. Sã ai argumente biblice, pentru orice lucru;
2. sã am calitãþi de vorbire, cursivitate, etc. Sã vorbeºti cu tact;
3. sã ºtii sã abordezi o discuþie psiho-creºtinã. Sã fi un mentor, un consilier spiritual. Nu doar texte biblice, teoretice, care pot uneori sã provoace repulsie faþã de Calea adevãrului, faþã de Cuvântul lui Dumnezeu;
4. sã ai o mãrturie bunã, demnã de invidiat. Conteazã enorm lucrul acesta! O statisticã aratã cã un procent de peste 60% din mesaj este acceptat, dacã mãrturia unui om este bunã.
Ca o concluzie: dacã nu ai putut întocmai Domnului Isus sã închizi gura fariseilor, atunci deocamdatã e bine sã taci. Ai nevoie de o specializare; de o pregãtire care þi-o poate face numai Dumnezeu. Încearcã sã iei legãtura mai mult cu El.
Calitãþile amintite anterior le-am întâlnit la Domnul Isus. Pe drept cuvânt spunea: „ învãþaþi de la Mine, cãci Eu sunt blând ºi smerit cu inima; ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre.” ªi într-adevãr, oamenii au remarcat calitãþile acestea la Domnul, cãci spune Scriptura în Matei 7:29, dar mai ales în Marcu 1:22, cã „Oamenii erau uimiþi de învãþãtura Lui; cãci îi învãþa ca unul care are putere, nu cum îi învãþau cãrturarii.” Chiar ºi cei ce nu-L agreau, rãmâneau efectiv miraþi: „Niciodatã n-a vorbit vre-un om ca omul acesta”- Ioan 7:46. Erau aprozii însãrcinaþi sã-L prindã, cu escortã ºi întãrituri romane. „Ce-aþi fãcut, de nu l-aþi adus?” „Niciodatã n-a vorbit vre-un om ca omul acesta!” „Ce, aþi fost ºi voi duºi în rãtãcire? ªi pe voi v-a convins?”
Domnul Isus „în stare sã înveþe pe toþi”. Ce puþini suntem în stare sã învãþãm pe alþii calea cãtre Hristos! Dovada: roadele pe care le aducem! Ne uitãm uneori la ele ºi, sunt aºa de mici ... . Unii, nu fac decât ... frunze.
„plini de îngãduinþã rãbdãtoare”. Este o expresie consacratã. Numai în Biblie o gãseºti. Este a Cuvântului lui Dumnezeu.
„Îngãduinþã rãbdãtoare”, însemneazã o îngãduinþã destul de largã. Eu, tu, fraþi cu o gândire rigidã, uneori greu de suportat, avem necesitate sã fim „plini de îngãduinþã rãbdãtoare.” Ar putea fii oare vorba de duh de uºurãtate?! Nici vorbã de aºa ceva!
În comparaþie cu alþii, poate cunoaºtem ceva mai mult despre voia lui Dumnezeu, sau poate suntem aºa ... mai serioºi pe Cale. Avem nevoie sã lãsãm de la noi; sã arãtãm „îngãduinþã rãbdãtoare” faþã de un caracter mai necreºtin sau mai copilãresc, mai slab decât noi. „Nu, domnule, nu se poate! Am pretenþii de la acest om!” „Lasã, nu mai avea pretenþii. Fii „plin de îngaduinþã rãbdãtoare ... în nãdejdea cã Dumnezeu îi va da pocãinþa”; cã îl va schimba. Iatã! Sã fim îngãduitori, rãbdãtori „în nãdejde.” Nu trebuie sã îngaduim pacatul ºi uºurãtatea, însã, pentru cã nãdãjduim în Dumnezeu cã le va da pocainþã, îi îngãduim pe toþi.
„sã îndrepte cu blândeþe pe potrivnici”. Observaþi la ce suntem chemaþi? Nu oricine poate sã facã lucrul acesta! „Cum Doamne, sã îndrept pe vrãjmaº? Pe cel strâmb? Bine ar fi sã nu am de a face cu el!” Nu, nu! „Îndreaptã!” Nu frânge, nu îndoi! „Îndreaptã cu blândeþe!” Avem trebuință de mult har ºi de înþelepciune. Dacã nu veghem, s-ar putea sã iasã rãu, în încercarea noastrã sincerã de a „arunca cãrbuni aprinºi asupra capului cuiva”.
Acesta este obiectivul nostru pentru care ne investim ºi pentru care Dumnezeu Se investeºte prin noi. Cel de lângã noi, subiectul rugãciunii noastre, „sã se pocãiascã, sã ajungã la cunoºtinþa adevãrului, sã-ºi vinã în fire, sã se desprindã din cursa diavolului, sã nu-i mai facã voia.” Observaþi? Trebuie sã lucrãm cu foarte mare tragere de inimã, în nãdejdea cã Dumnezeu le va da naºterea din nou.
Mi-a plãcut expresia care este folositã în versetul 25: „Dumnezeu le va da pocãinþa.” Noi spunem: „sã se pocãiascã!” Dar, atenþie: „Dumnezeu dã (oferã, revarsã) pocãinþã”. Duhul de pocãinþa vine de la Dumnezeu. Noi nu vrem ºi nici nu ºtim sã ne pocãim. Avem în noi o fire pervertitã, satanicã, caracterizatã de duhul de orgoliu, de mândrie, de aroganþã. Ce greu spunem: „iartã-mã!”; mã pocãiesc faþã de soþ, soþie, copii, fraþi, surori, colegi, faþã de Dumnezeu. Din fire nu suntem învãþaþi sã facem lucrul acesta. Avem nevoie sã fim învãþaþi de Dumnezeu; avem nevoie de duhul de pocãinþã de la Dumnezeu. Sã ne rugãm pentru lucrul acesta.
„ca sã ajungã la cunoºtinþa adevãrului.” Cunoscând adevãrul, spune Scriptura în Ioan 8:32, „adevãrul ne face slobozi”, ne lumineazã. Cu alte cuvinte, se spune în versetul 26: „ne venim în fire”, „ne desprindem din cursa Diavolului”. Este cu totul altceva atunci când un vânat de brâu mai micã este prins în laþ sau capcanã. El vrea sã iasã prin efort fizic. Noi nu putem sã ieºim prin efort fizic, mintal sau emoþional. Suntem aºa de slabi în faþa unui adversar atât de imbatabil care ne-a prins, fãcându-i voia. Dumnezeu ne pregãteºte azi posibilitatea de a ieºi din cursa Diavolului. Iatã paºii:
1. acceptarea duhului de pocãinþã, care vine de la Dumnezeu. Sã ne parã adânc rãu cã am pãcãtuit împotriva lui Dumnezeu. Sã ne fie ruºine doar gândindu-ne la pãcatul pe care l-am sãvârºit;
2. sã dorim sã cunoaºtem mai mult adevãrul. Adevãrul ne face slobozi, ne elibereazã;
3. ne venim în fire asemenea fiului, odinioarã risipitor. Nu este suficient doar împlinirea primilor doi paºi. Avem nevoie de o ridicare radicalã din starea în care am cãzut. Domnul Isus spunea unui om vindecat: „ridicã-þi patul ºi umblã!” Unora, dupã ce au fost vindecaþi, le place sã mai umble prin paturile lor; sã se miºte, aºa, câte puþin. Asta nu-i viaþã din Hristos. Ridicã-te din starea în care eºti ºi umblã pentru cauza lui Hristos.
4. ne desprindem de cursa; de pãcat, de ceea ce plãcea firii pãmânteºti.
Aceasta este viaþa de eliberare, ºi Dumnezeu sã ne ajute la aceasta. Amin!
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
_________________
"MARANATA" |
|
09/07/2007 10:16 |
|
|
 
|
|
Ora este GMT + 3 ore. Acum este: 05/11/2026 08:51
|
|
|
|
| |
